Muzica electronică este un termen general pentru orice muzică produsă cu instrumente electronice cum ar fi sintetizatoarele sau computerele. De regulă, termenul este folosit pentru muzica ce se caracterizează printr-o sonoritate specific electronică și mai puțin pentru cazurile unde instrumente acustice sunt simulate prin aparatură.
Muzica electronică este strâns legată de evoluția instrumentelor electronice. Primul instrument electronic este considerat Theremin, inventat de Leon Theremin între anii 1919 și 1920. Un alt instrument este Ondes Martenot folosit de Olivier Messiaen și Andre Jolivet.
Odată cu descoperirea în Germania în timpul celui de-al doilea Razboi Mondial a înregistrării pe banda magnetică, muzicienii au dezvoltat o nouă tehnică de compoziție numită musique concrète. Aceasta presupunea înregistrarea și editarea sunetelor industriale și din natură. Primul compozitor de musique concrète a fost Pierre Schaeffer. Două noi instrumente electronice își fac debutul în 1957, este vorba de computer cu programul Music 1 creat de Max Mathews respectiv sintetizatorul electronic RCA Mark II Sound Synthesizer. Aceste instrumente însă erau greu de folosit. Se fac cercetări în continuare pentru a dezvolta un instrument mai accesibil. Astfel în 1963 apare sintetizatorul Buchla al compozitorul de musique concrète Morton Subotnick iar în 1964 sintetizatorul creat de Robert Moog, primul cu o claviatură și Synket creat de Paul Ketoff.
La finele anilor '60, Wandy Carlos popularizează muzica pe sintetizator prin două albume, Switched-On Bach și The Well-Tempered Synthesizer, prin care muzica clasică este reprodusă cu un sintetizator Moog. Deoarece acesta putea să scoată doar un sunet simultan, au trebuit multe ore de studio pentru a înregistra toată partitura. Totuși muzicieni ca Keith Emerson de la Emerson Lake and Palmer îl foloseau în turneu, electro-theremin-ul a fost folosit de The Beach Boys în piesa Good Vibrations iar mellotron-ul a fost folosit de Beatles în Strawbery Fields Forever. Odată cu dezvoltarea tehnologică, sintetizatoarele au devenit mai accesibile, ele fiind folosite și de formații rock cum ar fi The United States Of America, The Silver Apples, Fifty Foot Hose și Pink Floyd.
În anii '70 stilul electronic este revoluționat de formația Kraftwerk din Düsseldorf. Tot în Germania formații ca Cluster, Neu!, Tangerine Dream, Can, Popol Vuh, DAF încep să folosească tot mai mult sunetul electronic. În muzica jazz, pianiști ca Herbie Hancock, Chick Corea, Joe Zawinul (Weather Report) și Jan Hammer (Mahavishnu Orchestra) au început să utilizeze sintetizatorul în înregistrări între anii 1972 și 1974. În 1973 sintetizatorul, folosit ca și instrument solo, făcea parte deja din înregistrările de muzică jazz, așa cum se poate auzi pe albumul Sweetnighter al celor de la Weather Report. Sunetul electronic începe să devină din ce în ce mai popular prin muzicieni ca Kraftwerk, Cluster, Tangerine Dream, Klaus Schulze, Brian Eno, Suicide, Vangelis, Mike Oldfield, Jean Michel Jarre, Ray Buttigieg, Isao Tomita, Kitaro, Wendy Carlos. Industria de film începe să folosească tot mai mult muzica electronică în coloana sonoră a unor filme ca A Clockwork Orange (Wendy Carlos), Blade Runner (Vangelis), Alien, etc.
La sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 apar cele mai multe inovații și instrumente electronice. Sintetizatorul analogic este înlocuit treptat de cel digital și de sampler. Primele samplere ca și primele sintetizatoare erau foarte scumpe, de exemplu companii ca Fairlight și New England Digital vindeau instrumente la prețuri de peste 100.000 dolari. La mijlocul anilor '80 introducerea samplerelor mai ieftine a făcut această tehnologie mai accesibilă. Astfel artiști ca Ultravox, Gary Numan, The Human League, Landscape, Visage, Daniel Miller, Pete Shelley, Heaven 17, Eurythmics, Severed Heads, John Foxx, Thomas Dolby, Orchestral Manoeuvres In The Dark, Norman Iceberg, Yazoo, Erasure, Alphaville, Art Of Noise, Yello, Depeche Mode și New Order își creau muzica cu ajutorul acestor instrumente digitale.
Muzica electronică a început în anii '90 să fie împărțită în mai multe genuri, stiluri și substiluri. La începuturile ei se pot identifica stilurile experimentale și clasice cum ar fi electronic art music, musique concrète, în anii '80 stiluri industrial și synth pop, după anii '90 stiluri ca italo disco, techno, house, trance, electro, breakbeat, jungle, drum and bass, gabber și stiluri experimentale cum ar fi IDM, glitch, breakcore și trip-hop. Apariția calculatoarelor personale și a interfeței MIDI a dus la un nou gen de muzică electronică numit chip music sau bitpop.
În continuare sunt trecute câteva genuri și subgenuri de muzică electronică: ambient, chill out, illbient, new age, space music, breakbeat/breaks, big beat, broken beat, chemical breaks, downbeat, disco, cosmic disco, eurodance, euro disco, spacesynth, synthpop, downtempo/IDM, acid jazz, bitpop, glitch, trip hop, electronic art music, Berlin School, electroacoustic, electro, electro backbeat, electro funk, electropop, freestyle music, rocktronica, breakstep, dubstep, grime, hardcore, 4-beat, breakcore, digital hardcore, gabber, hardcore techno, jumpstyle, makina, noisecore, rave music, house, acid house, chill house, deep house, disco house, househop, skacid, industrial, aggrotech, coldwave, dark electro, electronic body music, futurepop, industrial techno, martial music, neofolk, noise music, power noise, technoid, jungle music, drum and bass, darkcore, drill n bass, drumfunk, hardstep, neurofunk, ragga jungle, techstep, techno, dub techno, electro techno, freetekno, new beat, nortec, schranz, trance, hardstyle, full on, goa trance, dark psytrance, nitzhonot, psytechno, ethnic electronica.
Printre cei mai cunoscuți artiști ai muzicii electronice contemporane se pot aminti: Adamski, Air, Alphaville, Antiloop, Aphex Twin, Armand Van Helden, Armin Van Buuren, Art Of Noise, Asyrah, Astral Projection, ATB, Adiemus, William Ackerman, Bad Company, Basement Jaxx, Beehive, Björk, Marek Bilinski, Harald Blüchel, Boy George, Bronski Beat, Cabaret Voltaire, Cornelius, Cosmic Baby, Wendy Carlos, The Chemical Brothers, Chicane, Cluster, Coil, Clannad, Suzanne Ciani, Cusco, Constance Demby, Daft Punk, Dead Or Alive, Death In Vegas, Deep Forest, Depeche Mode, Dido, Christopher von Deylen, Dieselboy, Divine, DJ Bobo, DJ Garth, DJ Sammy, DJ Shadow, DJ Tiësto, DJ Tonka, Deepspace, Deuter, Eiffel 65, Energy 52, Enigma, Brian Eno, Erasure, Enya, Era, Fad Gadget, Faithless, Fatboy Slim, Fergie, Christopher Franke, Freestylers, Future Sound Of London, Eloy Fritsch, Edgar Froese, Giorgio D'Angostino, Goldie, Gorillaz, Gregorian, Hooverphonic, The Human League, IIO, Inner City, Jean Michel Jarre, Jungle Brothers, Kitaro, The KLF, Klone, Kraftwerk, Landscape, Loreena McKennitt, M.A.R.R.S, Massive Attack, Moby, Modjo, Morcheeba, Mousse T, Music Instructor, Neuronium, New Order, Olive, Optical, The Orb, Orbital, Orchestral Manoeuvres In The Dark, Mike Oldfield, Terry Oldfield, Pet Shop Boys, Popol Vuh, Portishead, The Prodigy, DJ Project, Propellerheads, Radiohead, Rammstein, Steve Roach, Robert Miles, Chris Spheeris, Sasha, Scooter, Klaus Schulze, The Shamen, Snap!, Shiller, Sneaker Pimps, Soft Cell, Sonique, Soul II Soul, Stereo MCs, Stereolab, System F, The Avalanches, Tangerine Dream, Technotronic, Isao Tomita, Tricky, U96, Ultrabeat, Ultravox, Underworld, Paul van Dyk, Vangelis, Edgard Varèse, Visage, Yanni, Yazoo, Yello, Yonderboi.
Muzica electronică este strâns legată de evoluția instrumentelor electronice. Primul instrument electronic este considerat Theremin, inventat de Leon Theremin între anii 1919 și 1920. Un alt instrument este Ondes Martenot folosit de Olivier Messiaen și Andre Jolivet.
Odată cu descoperirea în Germania în timpul celui de-al doilea Razboi Mondial a înregistrării pe banda magnetică, muzicienii au dezvoltat o nouă tehnică de compoziție numită musique concrète. Aceasta presupunea înregistrarea și editarea sunetelor industriale și din natură. Primul compozitor de musique concrète a fost Pierre Schaeffer. Două noi instrumente electronice își fac debutul în 1957, este vorba de computer cu programul Music 1 creat de Max Mathews respectiv sintetizatorul electronic RCA Mark II Sound Synthesizer. Aceste instrumente însă erau greu de folosit. Se fac cercetări în continuare pentru a dezvolta un instrument mai accesibil. Astfel în 1963 apare sintetizatorul Buchla al compozitorul de musique concrète Morton Subotnick iar în 1964 sintetizatorul creat de Robert Moog, primul cu o claviatură și Synket creat de Paul Ketoff.
La finele anilor '60, Wandy Carlos popularizează muzica pe sintetizator prin două albume, Switched-On Bach și The Well-Tempered Synthesizer, prin care muzica clasică este reprodusă cu un sintetizator Moog. Deoarece acesta putea să scoată doar un sunet simultan, au trebuit multe ore de studio pentru a înregistra toată partitura. Totuși muzicieni ca Keith Emerson de la Emerson Lake and Palmer îl foloseau în turneu, electro-theremin-ul a fost folosit de The Beach Boys în piesa Good Vibrations iar mellotron-ul a fost folosit de Beatles în Strawbery Fields Forever. Odată cu dezvoltarea tehnologică, sintetizatoarele au devenit mai accesibile, ele fiind folosite și de formații rock cum ar fi The United States Of America, The Silver Apples, Fifty Foot Hose și Pink Floyd.
În anii '70 stilul electronic este revoluționat de formația Kraftwerk din Düsseldorf. Tot în Germania formații ca Cluster, Neu!, Tangerine Dream, Can, Popol Vuh, DAF încep să folosească tot mai mult sunetul electronic. În muzica jazz, pianiști ca Herbie Hancock, Chick Corea, Joe Zawinul (Weather Report) și Jan Hammer (Mahavishnu Orchestra) au început să utilizeze sintetizatorul în înregistrări între anii 1972 și 1974. În 1973 sintetizatorul, folosit ca și instrument solo, făcea parte deja din înregistrările de muzică jazz, așa cum se poate auzi pe albumul Sweetnighter al celor de la Weather Report. Sunetul electronic începe să devină din ce în ce mai popular prin muzicieni ca Kraftwerk, Cluster, Tangerine Dream, Klaus Schulze, Brian Eno, Suicide, Vangelis, Mike Oldfield, Jean Michel Jarre, Ray Buttigieg, Isao Tomita, Kitaro, Wendy Carlos. Industria de film începe să folosească tot mai mult muzica electronică în coloana sonoră a unor filme ca A Clockwork Orange (Wendy Carlos), Blade Runner (Vangelis), Alien, etc.
La sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80 apar cele mai multe inovații și instrumente electronice. Sintetizatorul analogic este înlocuit treptat de cel digital și de sampler. Primele samplere ca și primele sintetizatoare erau foarte scumpe, de exemplu companii ca Fairlight și New England Digital vindeau instrumente la prețuri de peste 100.000 dolari. La mijlocul anilor '80 introducerea samplerelor mai ieftine a făcut această tehnologie mai accesibilă. Astfel artiști ca Ultravox, Gary Numan, The Human League, Landscape, Visage, Daniel Miller, Pete Shelley, Heaven 17, Eurythmics, Severed Heads, John Foxx, Thomas Dolby, Orchestral Manoeuvres In The Dark, Norman Iceberg, Yazoo, Erasure, Alphaville, Art Of Noise, Yello, Depeche Mode și New Order își creau muzica cu ajutorul acestor instrumente digitale.
Muzica electronică a început în anii '90 să fie împărțită în mai multe genuri, stiluri și substiluri. La începuturile ei se pot identifica stilurile experimentale și clasice cum ar fi electronic art music, musique concrète, în anii '80 stiluri industrial și synth pop, după anii '90 stiluri ca italo disco, techno, house, trance, electro, breakbeat, jungle, drum and bass, gabber și stiluri experimentale cum ar fi IDM, glitch, breakcore și trip-hop. Apariția calculatoarelor personale și a interfeței MIDI a dus la un nou gen de muzică electronică numit chip music sau bitpop.
În continuare sunt trecute câteva genuri și subgenuri de muzică electronică: ambient, chill out, illbient, new age, space music, breakbeat/breaks, big beat, broken beat, chemical breaks, downbeat, disco, cosmic disco, eurodance, euro disco, spacesynth, synthpop, downtempo/IDM, acid jazz, bitpop, glitch, trip hop, electronic art music, Berlin School, electroacoustic, electro, electro backbeat, electro funk, electropop, freestyle music, rocktronica, breakstep, dubstep, grime, hardcore, 4-beat, breakcore, digital hardcore, gabber, hardcore techno, jumpstyle, makina, noisecore, rave music, house, acid house, chill house, deep house, disco house, househop, skacid, industrial, aggrotech, coldwave, dark electro, electronic body music, futurepop, industrial techno, martial music, neofolk, noise music, power noise, technoid, jungle music, drum and bass, darkcore, drill n bass, drumfunk, hardstep, neurofunk, ragga jungle, techstep, techno, dub techno, electro techno, freetekno, new beat, nortec, schranz, trance, hardstyle, full on, goa trance, dark psytrance, nitzhonot, psytechno, ethnic electronica.
Printre cei mai cunoscuți artiști ai muzicii electronice contemporane se pot aminti: Adamski, Air, Alphaville, Antiloop, Aphex Twin, Armand Van Helden, Armin Van Buuren, Art Of Noise, Asyrah, Astral Projection, ATB, Adiemus, William Ackerman, Bad Company, Basement Jaxx, Beehive, Björk, Marek Bilinski, Harald Blüchel, Boy George, Bronski Beat, Cabaret Voltaire, Cornelius, Cosmic Baby, Wendy Carlos, The Chemical Brothers, Chicane, Cluster, Coil, Clannad, Suzanne Ciani, Cusco, Constance Demby, Daft Punk, Dead Or Alive, Death In Vegas, Deep Forest, Depeche Mode, Dido, Christopher von Deylen, Dieselboy, Divine, DJ Bobo, DJ Garth, DJ Sammy, DJ Shadow, DJ Tiësto, DJ Tonka, Deepspace, Deuter, Eiffel 65, Energy 52, Enigma, Brian Eno, Erasure, Enya, Era, Fad Gadget, Faithless, Fatboy Slim, Fergie, Christopher Franke, Freestylers, Future Sound Of London, Eloy Fritsch, Edgar Froese, Giorgio D'Angostino, Goldie, Gorillaz, Gregorian, Hooverphonic, The Human League, IIO, Inner City, Jean Michel Jarre, Jungle Brothers, Kitaro, The KLF, Klone, Kraftwerk, Landscape, Loreena McKennitt, M.A.R.R.S, Massive Attack, Moby, Modjo, Morcheeba, Mousse T, Music Instructor, Neuronium, New Order, Olive, Optical, The Orb, Orbital, Orchestral Manoeuvres In The Dark, Mike Oldfield, Terry Oldfield, Pet Shop Boys, Popol Vuh, Portishead, The Prodigy, DJ Project, Propellerheads, Radiohead, Rammstein, Steve Roach, Robert Miles, Chris Spheeris, Sasha, Scooter, Klaus Schulze, The Shamen, Snap!, Shiller, Sneaker Pimps, Soft Cell, Sonique, Soul II Soul, Stereo MCs, Stereolab, System F, The Avalanches, Tangerine Dream, Technotronic, Isao Tomita, Tricky, U96, Ultrabeat, Ultravox, Underworld, Paul van Dyk, Vangelis, Edgard Varèse, Visage, Yanni, Yazoo, Yello, Yonderboi.
Mai multe detalii aici.
În anii '70 și la începutul anilor '80, muzica celor de la Kraftwerk era revoluționară pentru acel timp, având un impact major asupra multor genuri și sub-genuri ale muzicii, cum ar fi synthpop, electro, techno, house, IDM, industrial, hip-hop. Kraftwerk a fost format în 1970 de Florian Schneider-Esleben și Ralf Hütter în Düsseldorf, unde și-au creat propriul studio, numit mai târziu Kling Klang. Cei doi s-au cunoscut în perioada când erau studenți la Conservatorul din Düsseldorf la sfârșitul anilor '60 și participau la scena muzicii experimentale germane din acea vreme, denumită Krautrock. Kraftwerk a început ca o formație jam krautrock în stilul celor de la Can și Neu!, primele trei albume fiind mai mult un rock experimental în comparație cu albumele lor synthpop bine cunoscute. Succesul formației a venit în 1974 odată cu lansarea Autobahn, piesa care dă titlul albumului devenind un hit.
La vârsta de 16 ani, în perioada în care locuia la Düsseldorf, cântă la percuție într-un grup dance Les Barons, iar la întoarcerea la Berlin se alătură unei formații rock care cânta piese Rolling Stones și Procol Harum. În 1967 fondează formația rock Psy Free alături de Joachim Schuhmann și Alex Conti. În aceeași perioadă primește o bursă pentru tineri dotați și studiază cinci semestre la Paedagogische Hochschule în Berlin. În 1969 îl întâlnește pe Edgar Froese care îi propune să-l înlocuiască pentru o seară pe bateristul formației Tangerine Dream, după care devine membru permanent al formației cu care înregistrează albumul Electronic Meditation. În 1970, impresionat de muzica celor de la Pink Floyd, Klaus decide sa părăsească Tangerine Dream și să încerce muzica experimentală și electronică, iar în același an formează Ash Ra Tempel împreună cu Manuel Göttsching și Hartmut Enke. Dar în 1971, deoarece Manuel și Hartmut doreau să cânte blues și nu muzică electronică, Klaus renunță la formație pentru o carieră solo. Astfel în 1972, după ce semnează un contract cu casa de discuri Ohr, Klaus înregistrează primul album solo, Irrlicht.
